Zile fericite

Doamne, ce-mi mai plac dimineţiile!
Cand m-am trezit era o lumina oarecum difuză în casă şi simteam nevoie disperată să simt miros de cafea proaspăt făcută. Nu ştiu despre voi, dar eu primul lucru pe care-l fac, incă de dinainte să deschid ochii, este să-mi iau telefonul de pe noptieră. Surprinzător, nu intru pe FACEBOOK sau INSTAGRAM, ci verific data, ora şi starea vremii pentru ziua care tocmai imi incepe.
Marţi, 30 septembrie.
Îmi amintesc perfect de ziua asta de acum patru ani, parca a fost ieri. Era una din primele mele zile de Cluj, încă îi învăţam străzile, cafenelele, clădirile, oamenii. Totul era atât de mare şi eu eram singură. A fost minunat. Încă e, încă e minunat.
Mâine începe octombrie, luna mea preferată în Cluj Napoca. Ştiţi de ce? Pentru că acum prinde Clujul viaţă, revine toată lumea, toate emoţiile încep să se plimbe pe străzi. E minunat.
E superb să ieşi încă pe terasele din Piaţa Muzeului şi să auzi cum în stânga şi în dreapta se vorbeşte doar despre cursuri şi orare. Să nu mai zic despre Piezisă, e prea plin acolo mereu, prea frumos. Nu voi uita niciodată când eram în ultimul an de liceu şi prietena mea Miruna, proaspăt întoarsă dintr-o vizită la Cluj mi-a spus că s-a simţit pe Piezişă ca în Costineşti.
M-am ridicat şi eu în sfârşit din pat, stoarsă de somn am mers până în bucătărie şi am început să savurez ziua. Contemplând la momentele trecute şi la momentele care acum, abia încep să vină.
Răsfoindu-mi telefonul am dat peste un mesaj pe Viber de la Dada, care imi spunea "O sa zici că sunt nebună, but i can almost taste that something awesome is about to happen". DA! Până simplu fapt că viaţa m-a adus în acest minunat oraş şi mi-a oferit şansa să rămân în el e awesome. Îi compătimesc pe cei care nu u avut curajul să se desprindă de cuib şi să zboare către Cluj. Habar n-au ei câte lucruri au pierdut. Nevorbind acum despre faimoasa viaţă de naopte, vorbind strict despre ideea de independenţă şi libertate. Despre cum trebuie să înveţi să îţi speli singur hainele. Despre cum trebuie să ştii ce medicament ai nevoie când, vorba aia, îţi curge nasu. Te descoperi tu pe tine, te înveţi tu pe tine, te creşti singur.
Oamenii subestimează singurătatea. Oricine poate fi cu cineva, dar nu oricine poate fi singur. Nu oricine poate depinde de el îşsuşi şi atât. Nu oricine e suficient pentru sine. Astea sunt învăţături după my one true love Cluj Napoca.

HOME SWEET CLUJ

Aş putea scrie zile întregi despre cum iubesc oraşul ăsta şi cum îi datorez mare parte din ce sunt eu azi. Dar nu cred că sunteţi neaparat curioşi de asta. 

Aşa că, vreau să le urez un Bun Venit noilor boboci, un Bun Revenit vechilor studenti şi un Bine V-am Găsit localnicilor, care ne fac noua, "viniturilor" viaţa atât de frumoasă şi uşoară.