What about #alandalabythelake ?

De altfel acum scriu stand in pat, pentru ca nici cum nu reusesc sa ma ridic ca sa-mi incep ziua. A fost grozav aseara! Cel mai placut e sa vezi o atmosfera superba care a putut fi dobandita doar datorita unei organizari impecabile.

Party-ul a avut loc la foarte popularul, printre clujeni, Motel Gilau. Cei de la club Midi au amenajat toata curtea hotelului in asa fel incat totul sa fie la locul potrivit. Desigur dance floor-ul si pupitrul dj-ului erau in milocul actiunii, mai exact pe terasa restaurantului, pentru cunoscatori, iar food-court-ul era mult mai departe de aceasta zona de agitatie, si anume sub filigoria din spatele constructilor motelului. Dupa modelul aplicat si la Electric Castle, nu se cumparau bauturi sau mancare pe bani, ci pe tokens. Un token valora 5 lei si puteai sa achizitionezi cati doreai, toneta se tokens aflandu-se foarte aproape de poarta de acces. Sincer, mi se pare mult mai practica aceasta metoda contrar a celei traditionale cu banii, vorbind din punctul de vedere al clientului se economiseste foarte mult timp. Sincer, nu am stat la nici o coada toata seara, nici la baruri, nici la food.

Dar vorbind despre ce ne intereseaza cel mai mult, distractia a fost data la maxim. Muzica a fost chiar buna, spre surprinderea mea, iar oamenii foarte "faini" si "de gasca".
Singurul minus al noptii a fost frigul, erau undeva la 10 grade si chiar daca aveam 3 straturi de haine pe mine parca tot simteam cum imi ingheata parti ale corpului pe care nici macar nu stiam ca le am. Pe dance floor era ok de stat, pentru ca fiind mult oameni temperatura crestea. La fel si langa foc, locul unde am stat in ultima parte a serii.
Adevarul e ca a fost un alt eveniment de succes din Cluj, care mie personal mi-a placut in mod deosebit. Si nici macar nu sunt mare fan al acestui gen de muzica. Pe cine incerc sa pacalesc? Nu sunt deloc fan.
#alandalaevents, keep us posted cu viitoarele evenimente, ca mai venim!

BUNA DIMINEATA CLUJ !

Iubesc zilele acelea in care vantul e hair stylist-ul meu, genul acela de zile in care pur si simplu te plimbi pe strada, e soare, dar nu e prea cald si bate vantul! Si e frumos!
Am revenit in Cluj, dupa o scurta bsenta, dar de fiecare data cand sunt plecata pare o eternitate. Poate pentru ca aici mi-am mutat toate activitatiile cotidiene, sau poate pentru ca mi se potriveste mai bine ca si mediu cotidian. N-as stii sa zic cu exactitate, cert e ca ori de cate ori vin, de indata ce trec de enervantul sens giratoriu din centrul Florestiului mi se asterne un zambet laaarg pe fata si incep sa am fluturi in stomac. E ca si cum urmeaza sa merg la o intalnire cu barbatul de care-mi place, de altfel de multe ori cand ajung sa vorbesc despre dragoste si persoana iubita, inauntrul meu stiu ca vorbesc despre Cluj. Cred ca la un oarecare nivel suna penibil, dar e adevarat.
Nu stiu daca toti, noi, imigrantii simtim asta despre Cluj. Nu stiu daca toti traim cu euforie zilele de aici, daca toti ne simtim aici mai vii, nici nu stiu daca toti ne-am gasit locul aici. Noi, astia din "provincia Clujului" suntem chiar cu totii fericiti aici, sau e o vibratie pe care o simt doar eu?
Sunt in orasul acesta seri si locuri si oameni care te fac sa te simti "like in the movies". Traiesc mai frumos in Cluj si ma bucur din lucruri marunte; cum ar fi o foarte buna cafea cu o foarte buna prietena, ceea ce aduce cu sine siintalnirea accidentala cu alte cunostite, iar apoi toata dimineata se desfasoara cu zambete si conversatii care iti hranesc sufletul.

Am invatat ca trebuie sa iti permiti sa traiesti frumos pentru a chiar trai frumos. Lucrurile sunt simple si au fost dintotdeauna, doar ca daca nu lupti pentru a le pastra simplitatea ele se complica si in cele din urma se duc.

Azi mi-a fost prima dimineata de Cluj, dupa o saptamana de absenta si a fost atat de frumoasa incat mai vreau! Maine dimineata dormim mult pentru ca maine seara sa mergem la ALANDALA BY THE LAKE ! 2nd EDITION .

CAN'T WAIT FOR TOMORROW!

Reminescente.

De atatea ori mi-am luat laptopul in brate cu dorinta de a incepe sa scriu. Ceva. Orice. Era candva o vreme in care orice bucata de hartie prindeam in mana devenea plina de ganduri si idei. Apoi viata s-a intamplat. Si m-am lasat condusa de activitatiile rutinare, care in loc sa imi hraneasca sufletul mi-l mancau. 

Era o vreme in care aveam atat de multe sa imi spun mie si lumii, aveam atat de multe idei si dorinte. Acum sunt doar terifiata de gandul ca nu sunt unde vreau sa fiu in viata, ca nu am o cariera inca, nu am acea relatie care aparent o au toti si parca nici banii nu imi ajung. 

As avea atat de multe sa scriu, si totusi parca nici un cuvant nu e scris. Pana si completul pare incomplet. Adevarul e ca gasesc nimic hranitor pentru suflet cand stau la coada sa platesc curentul, in afara de asta ultima data: Eram in Cluj Napoca, la Electrica la sucursala de pe strada Motilor. Pentru necunoscatori, aceasta unitate are 4 ghisee, eu trebuia sa achit vreo 2 facturi care nici macar nu erau ale mele, si in mod evident dintre toate m-am pus la cea mai lunga coada, pentru ca asa fac mereu. Dupa cateva minute a intrat un domn, in varsta, cu o costumatie atipica, avea o pereche de pantaloni aproape scurti, un maieu prea larg si sandale cu sosete. In mana dreapta cara cu mare greutate o sacosa plina cu carti, iar in mana stanga tinea o carte deschisa si un colt al facturii de curent. Ma intrebasem atunci daca asa se plimba si pe strada, nu cred ca e foarte indicat sa citesti mergand pe trotuar. Probabil mi-a citit uimirea pe fata, pentru ca in secunda urmatoare mi-a intins cartea sa si mi-a spus "Ca sa nu va plictisiti cat asteptati", l-am refuzat politicos, desi eram foarte curioasa sa stiu despre ce e vorba in carte. Am eu o problema, mereu daca vad undeva o parte deschisa trebuie sa o iau sa o rasfoiesc sa vad ce are de oferit. insa de data aceasta m-am abtinut. A inceput apoi sa recite niste versuri, nu mi le mai amintesc exact, dar stiu ca descriau o lume utopica in care oamenii sunt buni si manierati. Mi-a placut de el, era o pata de culoare intr-o lume gri. 

Oircum, incontestabil, cele mai frumoase cuvinte care mi le-a spus au fost : "Poetii sunt singurii care impart si altceva in lume in afara de microbi"