Probabil avea legatura cu versurile melodiei care se auzea in surdina sau poate, pur si simplu, creierul meu are un mod ciudat de a functiona. Am inceput sa ma gandesc la bagaje. La cate am, cat sunt de grele si cam cat trebuie sa platesc in plus atunci cand vreau sa le transport de la o destinatie la alta.
nu, nu vorbesc despre bagaje pline de haine si pantofi (desi si din acelea am destule), vorbesc despre bagaje pline de amintiri si regrete. Ale mele abia se inchid de la cate regrete am.
Stiti cum zic unii oameni ca ei nu regreta nimic? Ca sunt multumiti cu tot ce li s-a intamplat ca au invatat nu stiu ce? Bla bla bla, prostii! Toata lumea are regrete! Toata lumea ar vrea sa stearga cate ceva, sa schimbe ceva, sa aleaga altfel!
Mai sunt oameni foarte draguti si foarte aproape de sufletul meu care imi spun ca nu trebuie sa regret, pentru ca ceea ce mi s-a intamplat m-a adus unde sunt azi si ca am invatat atat de multe despre oameni si despre viata. Ei bine, as fi preferat sa nu invat! As fi preferat sa nu ajung sa stiu cat de singur te pot lasa oamenii, cat de tare te pot ignora, cel mai mult as fi vrut sa nu stiu cat de mult ma pot auto-sacrifica pentru altii. Oare cum ar fi fost daca nu as fi stiut toate astea? Oare cat de naiva si fericita as fi fost?
Problema e ca ne deschidem si ne deschidem si oamenii iau bucati din noi si nu stiu exact ce fac cu ele, dar ideea e ca nu le mai gasim apoi. Eu cred ca fiecare om, fiecare experienta ar trebui sa puna ceva in sufletul tau, nu sa ai. Eu cred ca daca ai puterea sa faci pe cineva fericit, sa o faci! Pentru ca toti am fost raniti, tuturor ni s-a furat din suflet si, sincer, nu ne-am saturat sa tot luam si noi de la altii?
Poate ar trebui sa despachetez. Dar habar nu am cum se face asta.
Poate ar fi cazu sa nu ii mai incarc pe atii cu bagajele mele, nimeni nu e hamalul meu. Si nu e deloc corect ca eu sa pretind cuiva sa fie, pana una alta alegerile mele proaste mi-au umplut valizele. Asta ne defineste in viata, alegerile, uneori chiar si cele pe care nu noi le luam.
