Pentru mine aceasta vara a fost un drum constat Cluj Napoca-Oradea si retur. Oricum deja cunosteam pe de rost aceasta portiune de E60, dar incercarile vietii m-au mai trimis un pic pe faimosul drum european, sa il aprofundez si mai bine. Poate totusi exista vreun indicator, vreo borna de kilometraj pe care inca nu am reperat-o.
Azi m-am trezit in Oradea. Nu puteam vedea cerul din cauza draperiilor care blocau orice strop de lumina, dar am intuit ca nu e soarele pe cer. Stateam intinsa, trantita intre perne, cu gandul ca e toamna, ba mai mult, azi a inceput scoala. Cand am realizat asta mi-am tras rapid o perna pe fata, parca sa nu-mi vada nimeni nostalgia de pe chip - nu ca ar fi fost cineva care sa o vada -. Dupa ce am terminat liceul, a urmat facultatea, ceva mai misto, apoi... a inceput viata. Acum totul se invarte intre niste hartii, niste telefoane, primesc prea multe mail-uri. Candva primeam mail-uri doar de la site-uri de socializare pentru a-mi confirma noul cont, ce s-a intamplat? De cand a inceput semnatura mea chiar sa aiba vre-o valoare? Cand mi-am facut carnetul de conducere si am semnat pentru prima oara un act oficial, "recunoscut in instanta" vorba aia, am fost atat de mandra de mine, ma simteam asa matura si responsabila, acum, eh` acum atatea am semnat deja incat parca e un automatism dupa ce lecturez un document juridic sa trantesc o filcaritura la final. Si abia mi-a inceput viata...
Am deschis intr-un final draperiile si nu mi-a placut ce vad, nu pentru ca era innorat, nu pentru ca ploua mocanesc, ci pentru ca tot ce aveam in cap cand priveam pe acest geam erau hartii peste hartii si alti kilometrii si alte benzinarii din care imi cumpar cafea imbuteliata - who drinks that anyway? mai nou, eu -. La un moment dat parca am uitat ca in toata alergatura aceasta pentru a-mi indeplini visele exista o frumusete, exista un miracol de care nu ma mai bucur. Tudor Chirila a spus odata, nu stiu sigur daca el insusi dar eu pe el l-am auzit, "fericirea nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata". Poate se atinge, poate nu, eu pot spune ca am fost fericita, mult si ca voi mai fi, mult mai mult. Dar parafrazand putin vorbele sale, sau a cui or fi, trebuie sa te mai si bucuri pana ajungi la bucurie, "it's not about the destination, is about the ride". Stand asa si contempland cu ochii lipiti de geam, m-am decis. Mi-am deschis mail-ul - aveam 12 necitite, cine primeste 12 mailuri intr-o noapte???- printre ele era unul de la booking.com cu titlul "Anca, Te clasifici pentru un discount de 20% [...]", ASTA E! mi-am spus. Am deschis mail-ul, mi-am ales destinatia preferata, am dat scroll pana mi-a convenit ceva si apoi "book now". A fost un next-next-finish pana la indeplinirea unei noi bucurii. Aveam nevoie de o schimbare de aer, de peisaj, o schimbare de drum pe care conduc, saptamana viitoare merg pe autostrada.
Aceasta a fost o introspectie, iar o retrospectie ar fi cum ca saptamana anterioara ma plimbam cu buna mea prietena Cristiana prin orasul care m-a crescut si am facut cateva fotografii. Noua ne plac, voua?
 |
| Si frunzele pot purta ochelari, nu doar soarele. |
 |
| These are the wonders of my world |
 |
| "Dream on, but don't imagine they all come true" |
 |
| Primaria Oradiei dateaza din anul 1903 |
Dupa cum spuneam, a venit toamna. A inceput un nou sezon. Am inceput noi idei si proiecte. Si am si cunoscut cativa oameni noi.
Nu mai stau cu ochii lipiti de geam, nu mai e nevoie, mi-am primit bucuria. Ah', Pardon! Mi-am facut bucuria! Merg la Viena. Parafrazand, i was so ahead of myself that i forgot what i needed. Dati click pe link pentru a va trimite la minunata melodie din care e preluat versul.
Va las acum. Mi-am comandat un volum de poezii si cred ca e cazul sa merg sa il ridic de la posta. Sta acolo de o vreme...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu