Şi chiar după ce am adormit...
[SUNA TELEFONUL]
- Dormi? spusese o voce atât de familiară
- Evident, da! De ce mă suni? eram total nedumerită şi rătăcită printre gânduri
Vi s-a întâmplat vreodată să nu gândiţi nimic şi apoi, doar după o secundă, miliarde de gânduri să vă năpustească?
- M-am tot gândit... Haide să citim o carte.
- Eu deja citesc, multe cărţi.
- Nu, nu înţelegi.
Cred că la un oarecare nivel nici măcar nu vroiam să înţeleg.
- Haide să citim o carte împreună! Adică luăm aceaşi carte, eu subliniez în ea părţile care îmi plac şi apoi tu faci acelaşi lucru şi în cele din urmă, facem schimb de cărţi.
- Adică de aceaşi carte? nu înţelegeam sensul acestui "troc"
- Exact! Schimbam între noi aceaşi carte. Aşa... ca sa ne comparăm.
- Eu nu mă compar cu tine. Ai uitat că ăsta e motivul pentru care nu mai vorbim?
A râs. Mult. Şi apoi mi-a trântit un "dar acum vorbim", continuat de:
- Oricum, idea e că vom schimba nişte replici prin intermediul altcuiva, al unui terţ, al unui autor total străin noua. Pentru că, ştii şi tu, că ai vrea să îmi spui multe.
- De fapt n-aş vrea. i-am răspuns semi-dezgustată de aroganţa lui
- Atunci nu accepta înţelegerea.
Dar am acceptat-o oricum. Pentru că probabil avea dreptate, probabil chiar aveam multe să-i spun doar că nu vroiam să o recunosc. Mi-am ţinut ochii închişi pe parcursul întregii conversaţii, fără ca măcar să simt vreo clipă nevoia să îi deschid. Pentru că îl simţeam atât de aproape încât poate ar fi fost o dezamăgire totală să deschid ochii şi să conştientizez că nu e acolo.
- Şi ce carte trebuie să citim? "Cartea Junglei"? l-am întrebat ironic, dar foarte potrivit contextului (ştia el de ce)
- Nu. Încă nu m-am decis. De fapt, nici măcar nu vreau să mă decid. Voi intra mâine într-o librărie, mă voi plimba printre rafturi şi prima carte pe care voi puna mâna aia va fi aleasa.
- Bine. Asigura-te doar să fie într-o limbă pe care să o cunoaştem amândoi. îmi continuam ironiile
- Stai liniştită! Bun, poţi dormi la loc atunci. Îţi voi trimite mâine un mesaj cu titlul cărţii, că tot îţi plac atât de tare mesajele.
- Pa! şi i-am închis.
Am deschis ochii. Era camera goală şi caldă, venea o lumină difuză din living. Am oftat adânc şi m-am ridicat să beau apă. Stăteam cu picioarele goale pe gresie, îmi era frig, dar am mai stat o vreme. Priveam în gol pe geam, era o ceaţă foarte deasă afară şi toată natura îngheţată. Aveam sute de cuvinte care mi se învărteau în jurul capului. Erau atât de prezente şi reale încât dacă mă întindeam parcă le puteam atinge. M-am enervat eu pe mine şi m-am dus înapoi n pat, fără ca măcar să beau apă.
Acum m-am trezit. Nu ştiu ce carte trebuie să citesc şi nu miroase a cafea în casă.
