In caz ca nu stiti despe care reclama e vorba, este cea de la Altex. Reclama in care, succint, se sublineaza ideea ca singurul lucru important de sarbatori este timpul petrecut in familie, "cine ciocneste oul cu tine", frumoasa ideea, frumos mesaj, excelenta strategie de marketing. Dar acum nu doresc sa scriu o analiza complexa despre reclama, ci mai degraba despre familie si ce inseamna aceasta.
Pentru cei care nu stiu, viata mea se imparte intre mai multe orase, dintotdeauna a fost asa. In principal pentru ca mama mea este din Medias si tatal meu din Oradea. Astfel, de cand ma stiu, ne-am creat un obicei de a ne imparti sarbatoriile: fiecare Craciun in Oradea si familia de acolo si fiecare Pasti in Medias cu cei de acolo. Astfel, acum va scriu din acest frumos orasel medieval care are atat de multe frumuseti arhitecturale si culturale.
Imi place mult la Medias, mereu mi-a placut si mereu am venit aici cu drag, pentru ca am invatat (singura sau de la altii, sau de la viata) ca familia e cel mai de pret lucru pe care il avem, ca ei sunt singurii carora le putem oferi neconditionat iubire si sa o primim cu aceasi intensitate inapoi. Eu, ii iubesc pe toti in egala masura, pentru ca parintii mei au avut grija sa fie asa. Chiar daca cu bunica de la Oradea stateam mai des, sunt foarte apropiata si de cea de la Medias. Amandoua m-au crescut, amandoua au avut grija de mine si m-au invatat, care dupa cum considera, ceea ce avem de stiut in viata. Au investit timp in mine ca sa ma creasca si probabil pentru asta sunt cea mai recunoscatoare.
Bunicii mei, amandoi, au fost supereroi. Si nu doar ca si bunicul lui Blogu lu Otrava, pentru ca au iubit o femeie toata viata, ci pentru ca eu sunt acum extrem de subiectiva si spun ca : au fost supereroi pentru ca au fost bunicii mei.
Pe unul dintre ei nu am avut bucuria sa il cunosc, din nefericire, dar i-am vizitat mormantul de multe ori si a avut grija mare de mine de acolo din ceruri. M-a binecuvantat cu o viata frumosa, cu o familie sanatoasa si cu prieteni minunati. Ii multumesc pentru asta! Si, cumva, abia astept sa il intalnesc. Pe bunicul din partea mamei il alintam mereu Tata Chim, azi i-am vizitat si lui mormantul. Mi-e dor de el zilnic, de amandoi supereroii mei mi-e dor. Si mi-as fi dorit mult sa-mi fie alaturi cu ocazia acestor sarbatori.
Dar, pe langa ceea ce-mi lipseste, sunt foarte recunoascatoare pentru ceea ce am. Ma bucur ca am ocazia sa petrec inca o data sarbatorile Pascale cu familia de la Medias, ca ii am pe parintii mei alaturi, ca familia de la Oradea e doar la un telefon distanta si ca primesc non-stop mesaje de la prietenii mei. Asta-i ce conteaza de sarbatori, sa iubesti, sa fii iubit si mai ales, sa fii recunoascator!
Sarbatori fericite tuturor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu